EDUCATIA!

Ce este educaţia?

Termenul de educaţie este de origine latină, derivă din substantivul „educaţio" care înseamnă creştere, hrănire, cultivare. Educaţia are sarcina de a pregăti omul ca element al vieţii sociale.

Platon definea educaţia ca fiind „arta de a forma bunele deprinderi sau de a dezvolta aptitudinile native pentru virtute ale acelora care dispun de ele".

Johann Amos Comenius, în „Didactica magna", afirma că la naştere natura înzestrează copilul doar cu „seminţele ştiinţei, ale moralităţii şi religiozităţii", iar acestea pot defini un bun al fiecărui om numai prin educaţie. Rezultă că în concepţia sa, educaţia este o activitate de stimulare a acestor „seminţe", şi implicit, de înfăptuire a umanităţii, omul nu devine om decât dacă este educat, indiferent de calitatea educaţiei.

Din punctul meu de vedere, educaţia cuprinde toată activităţile desfăşurate de o persoană, activităţi din care aceasta învaţă ceva, se dezvolta pe un anumit plan sau dintr-un anumit punct de vedere.

Tipurile de educaţie

Există mai multe tipuri de educaţie, în funcţie de contextul, cadrul în care se desfăşoară, de obiectivele avute, dar şi de modul în care educaţia are loc. În primul rând voi numi educaţia formală. Aceasta are loc într-un mediu organizat, după o programă clar stabilită, care se finalizează cu certificarea cunoştinţelor şi a competenţelor dobândite. Este un tip de educaţie nepersonalizat, structurat pentru un număr mare de elevi, indiferent de personalitatea acestora. Cu toate acestea, educaţia formală aduce informaţia de care individual are nevoie pentru dezvoltarea sa, reprezintă în fapt partea teoretică de cunoştinţe pe acre individual le acumulează de-a lungul vieţii.

Cel de- al 2-lea tip de educaţie, cea informală cuprinde toate activităţile şi interacţiunile pe care o persoană le are de-a lungul vieţii sale, experienţa pe care acesta o acumulează.

Cel de-al 3-lea tip de educaţie, cel despre care voi vorbi cel mai mult şi cu cel mai mult drag, este educaţia nonformala. Aceasta reprezintă orice activitate organizată în afara sistemului formal, făcută din propria voinţă, cu o doză mai mult decât mare de motivaţie, menită să completeze educaţia formală în dezvoltarea individului. Punctele forte ale acestui tip de educaţie sunt liberă exprimare, flexibilitatea, adaptabilitatea, lipsa stresului provocat de note, faptul că este corespondenţa în proporţie de 100% dorinţelor, nevoilor, intereselor “studenţilor nonformali” şi mai mult decât atât, faptul că performanţa este atinsă prin prisma motivaţiei şi a prezenţei acesteia. Este o muncă din plăcere, făcută cu tot dragul, genul de muncă pe care dacă am face-o toată viaţa ne-am simţi împliniţi sufleteşte. Personal le doresc tuturor adulţilor să se simtă la locul de muncă atât de mulţumiţi şi fericiţi cum ne simţim noi, voluntarii, în cadrul asociaţiilor noastre. Şi iată cum am ajuns la voluntariat, despre care aş vrea să vă împărtăşesc câteva gânduri.

Ce este voluntariatul?

Voluntariatul înseamnă să-ţi oferi timpul, energia, resursele şi abilităţile personale, în limitele impuse de tine, către o asociaţie nonguvernamentală, nonprofit, fără a avea aşteptări de ordin material sau financiar. Să fii voluntar implica o doză de dăruire, altruism şi dovedeşte faptul că îţi pasă de ceilalţi altfel încât le oferi ajutorul tău.

Pentru mine, voluntariatul în cadrul unei asociaţii studenţeşti înseamnă o a doua familie, căci am trecut peste graniţele corporatiste şi formale şi am lăsat acest lucru să aibă un impact imens asupra vieţii mele. Pe lângă faptul că muncesc pentru că îmi place şi ştiu că implicarea mea în astfel de activităţi îmi aduce beneficii pe termen lung, sunt înconjurată de oameni frumoşi, oameni săritori să ajute, oameni ca mine.

Unul dintre motivele pentru care noi facem voluntariat are o dublă valenta – dezvoltare profesională şi personală. Apoi, se conturează dorinţa de a înveşti cunoştinţele acumulate în ceilalţi, de a ajuta la dezvoltarea lor. Dorinţa de a petrece timp cu oameni care au aceleaşi valori ca tine, de a îţi da toată energia pentru un scop în care crezi din tot sufletul, indiferent c a e vorba de proiectul la care lucrezi în cadrul asociaţiei sau e vorba de decorarea sediului, de organizarea unei petreceri sau orice altceva.

Unul dintre lucrurile care mie mi se par fascinante într-o asociaţie e acela că nimic nu e imposibil. Orice idee are ceva bun, ceva constructiv, ceva util. Orice vis despre care ţi s-a spus că e nebunesc, într-o asociaţie ţi se va spune: Genial! De când ne apucăm de treabă? Pentru planurile ce par irealizabile voluntarii te vor susţine prin toate mijloacele şi îţi vor oferi o vorbă bună şi un umăr pe care să plângi, chiar dacă poate ştiu despre tine doar cum te cheamă vor simţi alături de tine şi îţi vor da sfaturi ca pentru cel mai bun prieten al lor, vor fi sinceri cu tine, te vor ajuta să creşti, îţi vor “ţine scara să te urci pe ea (, iar acesta este un al 2-lea element esenţial într-o asociaţie studenţească: aproprierea sinceră faţă de ceilalţi, chiar dacă este poate pentru a 2a oară când vă vedeţi), până când vei ajunge să îţi realizezi planul. Şi acesta e cel de-al 3-lea element minunat într-o asociaţie de tineri motivaţi – totul ia o formă, gândurile, visele şi dorinţele se materializează!

Post realizat de Ioana Gheorghe.